Povestea unui copil bine crescut


Copilul bine crescut
       Într-un sat din câmpie, s-au întâlnit la fântână trei femei. Două dintre ele nu încetau să-şi laude băieţii. Cea de-a treia însă, nu spunea nimic, cu toate că avea şi ea un băiat, de care nu s-ar fi putut plânge. Au luat cele trei femei câte o găleată cu apă şi au plecat împreună înapoi, spre casă. Pe drum, s-au întâlnit cu cei trei copii, care se jucau într-o livadă.
       – Ia uite-l pe-al meu, a zis prima femeie. E aşa de puternic.
       – Dar al meu, zise şi a doua, e priceput la toate.
      Nici de această dată, cea de-a treia femeie nu a spus nimic, însă copilul ei,văzându-şi mama, s-a grăbit să vină şi să ia el găleata. Ceilalţi doi băieţi au început să râdă şi au rămas să se joace mai departe. Acum se vedea adevărul. Din modestie, cea de-a treia femeie nu se lăudase cu feciorul său, dar, în locul ei, vorbeau faptele..
Ce părere aveţi, copii, despre această istorisire? Este plină de învăţături, nu-i aşa?  Însa cea mai mare dintre ele, este Modestia!
Domnul cu voi! Vă îmbrăţişez!
(povestire preluată din Cele mai frumoase Pilde şi povestiri creştin-ortodoxe, Leon Magdan)