Gradina mea din cer


Seara, dupa ce trece fierbinteala zilei de vara, imi fac rondul prin gradina. Aici observ ca au mai crescut niste buruieni si ma grabesc sa le inlatur! A crescut si un dovlecel pe care il culeg cu multa satisfactie. Gasesc cateva bobite de zmeura si mai indrept un fir de rosie incarcat de fructe. Stau asa prin gradina prinsa cu una sau alta, pana ce soarele se retrage de tot si o racoare usoara ne aduce bucurie in suflet.  Apare luna si la lumina ei placuta ma gandesc departe, la  tronul lui Dumnezeu. O cetate in care vom putea locui, pomul vietii cu fructele lui ca de aur, ape limpezi si cristaline, paduri luminoase si cate si mai cate alte minunatii. Daca inchid ochii,  prezenta lui Isus  este dulce, alinatoare si  in caldura serii se simte ca un adiere racoroasa. Imi vin in minte cuvintele acestea: nu va mai fi durere. Pe coridoarele mintii, am agatat tablouri cu imaginile noului pamant si imi doresc sa fiu acolo. In tacerea clipelor de seara ma gandesc cu ardoare:  Doamne, sunt mult prea frumoase lucrurile pe care le-ai pregatit pentru mine, dar te rog ajuta-mi sa fiu potrivita pentru ele! Privesc in jurul meu la pomi si la gradina mea. Toate acestea nu vor mai fi dar cum va arata oare gradina mea din cer?