Devoțional Devoționalul pentru tineri Devoțional pentru femei
Şi glasul pe care-l auzisem din cer mi-a vorbit din nou şi mi-a zis: „Du-te de ia cărticica deschisă din mâna îngerului care stă în picioare pe mare şi pe pământ!” M-am dus la înger şi i-am cerut să-mi dea cărticica. „Ia-o”, mi-a zis el, „şi mănânc-o; ea îţi va amărî pântecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.” Am luat cărticica din mâna îngerului şi am mâncat-o; în gura mea a fost dulce ca mierea, dar, după ce am mâncat-o, mi s-a umplut pântecele de amărăciune. (Apocalipsa 10:8-10)

    Această mică parabolă pusă în scenă exprimă dezamăgirea lui Ioan. El a văzut că acea carte nu va aduce sfârşitul. Dar la sfârşitul timpului, cartea lui va profetiza din nou printr-un alt popor (Apocalipsa 10:11). În contextul din Apocalipsa 10:5-7, experienţa lui Ioan prezice şi o altă dezamăgire la sfârşitul timpului profeţiilor lui Daniel – un grup de oameni care credeau că sfârşitul va veni şi nu a venit. Naşterea speranţelor pentru revenirea lui Isus şi spulberarea lor ar fi o experienţă amară pentru poporul credincios al lui Dumnezeu din orice vreme.
    Mulţi oameni cred că a doua dezamăgire a apărut în anul 1844. Mii de americani credeau că Isus Se va întoarce pe 22 octombrie în acel an. În acea zi, ei au aşteptat cu nerăbdare să Îl vadă pe Isus Însuşi apropiindu-Se pe nori, înconjurat de toţi sfinţii îngeri. Ei aşteptau cu nerăbdare să îi întâlnească pe toţi prietenii dragi pe care moartea îi răpise de lângă ei. Așteptau să fie răpiţi în aer să Îl întâlnească pe Domnul și apoi ei urmau să locuiască în case din oraşul de aur, Noul Ierusalim.
    Să simţim înflăcărarea cuvintelor unuia dintre participanţi, Hiram Edson: „Speranțele noastre erau mari şi de aceea aşteptam venirea Domnului nostru până când ceasul a bătut ora doisprezece la miezul nopţii. Ziua apoi a trecut şi dezamăgirea noastră a devenit siguranţă. Cele mai vii speranţe şi aşteptări ale noastre erau spulberate, şi un asemenea duh de jale a venit asupra noastră cum nu mai experimentasem înainte. Părea că pierderea tuturor prietenilor de pe pământ nu s-ar fi putut compara cu asta. Am plâns până în zorii zilei.
    Mi-am cercetat propria inimă, spunând: „Experienţa mea adventă a fost cea mai bogată şi cea mai strălucitoare din toată experienţa mea creştină. Dacă asta s-a dovedit a fi un eşec, ce a valorat restul experienţei mele creştine? S-a dovedit Biblia a fi un eşec? Nu există Dumnezeu, nici cer, nici cetate de aur, nici rai? Sunt toate acestea doar un basm conceput cu viclenie? Nu este nimic real în cele mai profunde speranţe şi aşteptări ale noastre? Şi de aceea aveam motiv să suferim şi să plângem, dacă toate speranţele noastre erau pierdute. Şi, aşa cum am spus, am plâns până în zorii zilei.”

Doamne, ajută-mă să fac faţă dezamăgirilor fiecărei zile ştiind că Tu le-ai prevăzut şi mi-ai oferit ceea ce am nevoie pentru a supravieţui!

videocam
Arhivă Video

Vezi mai multe videoclipuri...
expand_more

sms Primește săptămânal un SMS motivațional

Mă înscriu!