Dovada adevaratei ucenicii

Ellen G White - Calea catre Hristos

Caci daca este cineva in Hristos, este o faptura noua. Cele vechi s-au dus; iata ca toate lucrurile s-au facut noi"

Cineva poate ca nu va sti sa ne spuna exact timpul, locul sau sa redeaintregul sir alimprejurarilor din procesul convertirii sale; dar faptul acesta nu dovedeste ca el este nepocait. Domnul Hristos spunea lui Nicodim: "Vantul suflaincotro vrea, si-i auzi vuietul, dar nu stii de unde vine, niciincotro merge. Tot asa este cu oricine este nascut din Duhul" (Ioan 3,8). Asemenea vantului care este invizibil, dar ale carui efecte sunt vazute si simtitein mod neîndoios, tot asa este si cu Duhul lui Dumnezeuin lucrarea Lui asupra inimii omului. Puterea aceasta regeneratoare, pe care nici un ochi omenesc nu o poate vedea, da nastere unei vieti noiin suflet si creeaza un om nou, dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu.in timp ce lucrarea Duhului este tacuta si imperceptibila, efectele ei sunt vizibile. Daca inima a fost reînnoita prin Duhul lui Dumnezeu, viata va da marturie despre acest fapt.in timp ce noiinsine nu putem face nimic pentru schimbarea inimilor noastre sau pentru a ne aducein armonie cu Dumnezeu,in timp ce nu ne putemincrede delocin noiinsine sauin faptele noastre bune, viata noastra va dovedi daca harul lui Dumnezeu locuieste sau nuin noi. Se va observa atunci o schimbarein caracterul, obiceiurile si preocuparile noastre. Contrastul va fi clar si categoricintre ceea ce am fost si ceea ce suntem. Caracterul se descopera nu prin fapte rele savarsitein anumite ocazii, ci prin tendinta continua manifestata in cuvintele si faptele noastre zilnice.

Este adevarat ca este cu putinta sa se dea pe fata o corecta purtare exterioara si fara puterea reînnoitoare a Domnului Hristos. Placerea de a fi un om cu influenta si dorinta de a fi onorat de ceilalti pot produce o viata ordonata. Respectul de sine ne poate face sa evitam orice arinsemna o aparenta rea. si o inima egoista poate face acte de generozitate. Prin ce mijloace vom putea sti atunci de partea cui suntem? A cui este inima noastra? Cu cine se ocupa cugetele noastre? Despre cine ne place sa vorbim? Cuiinchinam cele mai calde sentimente si cele mai bune energii ale noastre? Daca suntem ai Domnului Hristos, atunci cugetele noastre vor fi pline de El si cele mai placute sentimente se vorindrepta spre El. Atunci tot ceea ce avem si tot ceea ce suntem vor fi consacrate Lui. Atunci vom dori sa purtam chipul Lui, sa respiram spiritul Sau, sa facem voia Sa si sa-I fim placutiin toate lucrurile.

Aceia care devin oameni noiin Isus Hristos vor da pe fatain viata lor roadele Duhului Sfant, si anume: "dragostea, bucuria, pacea,indelunga rabdare, bunatatea, facerea de bine, credinciosia, blandetea,infranarea poftelor" (Galateni 5,22.23). Ei nu se vor mai potrivi pe viitor placerilor de maiinainte, ci prin credintain Fiul lui Dumnezeu vor calca pe urmele Lui, vor reflecta caracterul Lui, curatindu-se dupa cum El este curat. Ei gasesc placerein lucrurile pe care candva le urau si urasc ceea ce iubeau candva. Ceiingamfati siincrezatoriin sine devin blanzi si smeriti cu inima, cei usuratici siincapatanati devin seriosi si gata sa asculte. Betivii devin abstinenti, iar desfranatii curati. Obiceiurile desarte si extravaganta lumii pacatului sunt date la o parte. Crestinii vor cauta nu "podoaba de afara", ci "omul ascuns l inimii,in curatia nepieritoare a unui duh bland si linistit" (1 Petru 3,3.4).

Nu exista dovada a unei adevarate pocainte daca aceasta nu se da pe fata prin fapte de schimbare siindreptare a vietii. Dacaindeplineste ce a fagaduit, daca dainapoi ce a furat, dacaisi marturiseste pacatele si iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele sau, pacatosul poate fi atunci sigur ca a trecut de la moarte la viata. Cand, ca fiinte gresite si pacatoase, noi venim la Hristos si devenim partasi ai harului Sau iertator, atunci iubirea inunda inimile noastre. Atunci orice sarcina ni se pare usoara, caci jugul pe care Domnul Hristosil pune asupra noastra este usor.implinirea datoriei devine o desfatare si sacrificiul, o placere. Calea careinainte se pareainvaluitainintuneric ajunge acum luminata de razele stralucitoare ale Soarelui neprihanirii.

Frumusetea caracterului lui Hristos va fi vazutain urmasii Sai. Pentru El era o placere sa faca voia lui Dumnezeu. Iubirea fata de Dumnezeu si zelul pentru slava Sa erau puterea ce controla viata Mantuitorului nostru. Iubireainfrumuseta siinnobila toate actiunile Lui. Iubirea este de la Dumnezeu. Inima neconsacrata nu poate fi izvorul ei si deci n-o poate manifesta. O astfel de iubire nu poate fi gasita decatin luminain care Hristos este prezent,in care domneste El. "Noiil iubim pentru ca El ne-a iubitintai" (1 Ioan 4,19).in inima reînnoita prin harul divin, iubirea este principiul ce se afla la baza oricarei actiuni. Ea transforma caracterul, stapaneste si conduce impulsiunile, controleaza pasiunile,invinge vrajmasia siinnobileaza afectiunile. Aceasta dragoste, cultivatain suflet, face ca viata sa fie placuta si raspandeste o influentainnobilatoarein jurul nostru.

Doua sunt greselileimpotriva carora copiii lui Dumnezeu: mai cu seama aceia care acum au ajuns sa seincreadain harul Sau: trebuiein mod deosebit sa se pazeasca. Prima, de care ne-am mai ocupat, este aceea de a se bizui pe propriile lor fapte,increzandu-sein tot ceea ce vor putea face ele, pentru a-i aducein armonie cu Dumnezeu. Tot ce poate face omul fara Dumnezeu este manjit de egoism si pacat. Numai harul Domnului Hristos, prin credinta, este acela care ne poate face sfinti.

În opozitie cu aceasta, dar nu mai putin primejdioasa, este ratacirea de a considera ca credintain Hristos scuteste pe oameni de pazirea legii lui Dumnezeu; si ca, deoarece noi devenim partasi harului lui Hristos numai prin credinta, faptele noastre nu au nimic de-a face cu mantuirea noastra.

Dar sa retinem faptul ca ascultarea nu este numai o simpla si formala supunere, ci o slujire din iubire. Legea lui Dumnezeu esteinsasi expresia naturii Sale. Ea esteintruparea marelui principiu al iubirii si deci este temelia guvernarii Salein cer si pe pamant. Daca inima noastra este reînnoita dupa chipul lui Dumnezeu, daca iubirea divina este implantatain suflet, atunci nu va fi oare legea lui Dumnezeuimplinitain viata noastra? Cand principiul iubirii este saditin inima, cand pacatosul este reînnoit dupa chipul Celui care l-a creat, atunci esteimplinita fagaduinta noului legamant: "Voi pune Legile Melein inimile lor si le voi scriein mintea lor" (Evrei 10,16). si daca legea este scrisain inima, atunci nu va modela ea oare viata? Ascultarea: slujirea si supunerea loiala a iubirii: este adevaratul semn al faptului ca suntem ucenicii Sai. De aceea spune Sfanta Scriptura: "Caci dragostea lui Dumnezeu stain pazirea poruncilor". "Cine zice 'Îl cunosc' si nu pazeste poruncile Lui, este un mincinos si adevarul nu estein el" (1 Ioan 5,3; 2,4).in loc de a scuti pe om de ascultarea de legea lui Dumnezeu, credinta, si numai ea, este aceea care ne face partasi harului lui Hristos, care ne facein stare sa-I dam ascultare.

Noi nu ne castigam mantuirea prin ascultarea noastra; pentru ca mantuirea este darul fara plata al lui Dumnezeu, care poate fi primit prin credinta. Dar ascultarea este rodul credintei. "stiti ca El S-a aratat ca sa ia pacatele; siin El nu este pacat". "Oricine ramanein El, nu pacatuieste; oricine pacatuieste, nu L-a vazut nici nu L-a cunoscut" (1 Ioan 3,5.6). Iata adevarata dovada! Daca ramanemin Hristos si daca iubirea lui Dumnezeu locuiestein noi, atunci simtamintele, cugetele, planurile si actiunile noastre, toate vor fiin armonie cu vointa lui Dumnezeu, asa cum este ea exprimatain preceptele legii Sale sfinte. "Copilasilor, nimeni sa nu vainsele! Cine traiestein neprihanire, este neprihanit, cum Elinsusi este neprihanit" (1 Ioan 3,7). Neprihanirea este definita de standardul legii sfinte a lui Dumnezeu, asa cum este el exprimatin Cele Zece Porunci date pe Sinai.

Acea asa-numita credintain Hristos careinvata ca pacatosul este scutit de obligatia de a asculta de Dumnezeu nu este credinta, ciincumetare. "Caci prin har ati fost mantuiti, prin credinta. si aceasta nu vine de la voi, ci este darul lui Dumnezeu" (Efeseni 2,8). "Tot asa si credinta; daca n-are fapte, este moartain eainsasi" (Iacob 2,17). Domnul Hristos marturisea despre Sine maiinainte ca sa vina pe pamant: "Vreau sa fac voia Ta, Dumnezeule, si Legea Ta estein fundul inimii mele" (Psalmul 40,8). si chiarinainte de a Seinalta iarasi la ceruri, El a declarat: "Eu am pazit poruncile Tatalui Meu si ramanin dragostea Lui" (Ioan 15,10). Sfanta Scriptura ne spune: "si prin aceasta stim cail cunoastem, daca pazim poruncile Lui" Cine zice ca ramanein El, trebuie sa traiasca si el cum a trait Isus" (1 Ioan 2,3-6). "Fiindca si Hristos a suferit pentru voi si v-a dat o pilda, ca sa calcati pe urmele Lui" (1 Petru 2,21).

Conditia dobandirii vietii vesnice este astazi exact aceeasi care a fost dintotdeauna: aceeasi care a fostin gradina Edenuluiinainte de caderea primilor nostri parinti: perfecta ascultare de legea lui Dumnezeu, o desavarsita neprihanire. Daca viata vesnica s-ar acordain alte conditii, care sa ceara pacatosului mai putin decat aceasta, atunci fericireaintregului Univers ar fiin primejdie. Atunci calea pentru pacat ar fi libera, cu tot cortegiul lui de vaiuri si mizerie, care ar ramane vesnice. .

Pentru Adam, a fost posibil,inainte de caderea sain pacat, sa-si formeze un caracter drept prin ascultare de legea lui Dumnezeu. Dar el a dat gresin a face aceasta si, prin pacatul sau, natura noastra este decazuta, iar prin noiinsine nu putem ajunge neprihaniti. Deoarece suntem pacatosi, nesfinti, nu putem paziin mod desavarsit legea cea sfanta a lui Dumnezeu. Noi nu avem o neprihanire a noastra, cu care sa facem fata, sa raspundem cerintelor legii lui Dumnezeu. Dar Domnul Hristos a gasit o cale de scapare pentru noi. El a trait pe pamantin mijloculincercarilor si ispitelor, asa cum trebuie sa traim si noi. El a trait o viata fara pacat. A murit pentru noi si acum Se ofera sa ia pacatele noastre si sa ne deain schimb neprihanirea Sa. Daca ne predam Lui si-L primim ca Mantuitor personal, atunci, asa pacatoasa cum ar fi viata noastra, noi suntem socotiti neprihaniti pentru El si prin El. Caracterul Domnului Hristos este pus atunciin locul caracterului nostru, si suntem primitiinaintea lui Dumnezeu ca si cand n-am fi pacatuit niciodata.

Mai mult decat atat, Domnul Hristos schimba inima. El locuieste prin credintain inima ta. Trebuie sa pastrezi aceasta legatura cu Hristos prin credinta si printr-o continua consacrare a vointei tale Lui si, atata vreme cat faci acest lucru, El va lucrain tine si vointa siinfaptuirea, dupa buna Sa gasire cu cale. Astfel poti spune: "Viata pe care o traiesc acumin trup o traiescin credintain Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit si S-a dat pe Sineinsusi pentru mine" (Galateni 2,20). De aceea spunea Domnul Hristos ucenicilor Sai: "Fiindca nu voi veti vorbi, ci Duhul Tatalui vostru va vorbiin voi" (Matei 10,20). Atunci, avand pe Hristos lucrandin voi, veti da pe fata acelasi spirit si veti face aceleasi fapte bune: fapte ale neprihanirii si ascultarii. Asadar, noi nu avem nimicin noiinsine cu care sa ne mandrim. Nu avem nici un motiv pentruinaltare de sine. Singura noastra speranta este neprihanirea Domnului Hristos, care ne este atribuita, si acea lucrare prin care Duhul Sfant lucreazain si prin noi. Cand vorbim despre credinta, atunci trebuie sa facem totdeauna o deosebirein mintea noastra. Exista un fel de credinta care este cu totul deosebita de adevarata credinta. Existenta si puterea lui Dumnezeu, adevarul Cuvantului Sau sunt realitati pe care nici Satana siingerii sai nu le pot tagadui. Sfanta Scriptura ne spune ca "...si dracii cred... si seinfioara" (Iacob 2,19). Dar aceasta nu este credinta. Acolo unde este nu numai credintain Cuvantul lui Dumnezeu, ci si o supunere a vointei noastre lui Dumnezeu, acolo unde inima este consacrata Lui, iar simtaminteleii apartin, acolo este credinta: o credinta care lucreaza prin iubire si care curateste fiinta. Prin aceasta credinta inima esteinnoita dupa chipul lui Dumnezeu. Iar inima care,in starea ei nereînnoita, nu se supunea legii lui Dumnezeu si nici nu se putea supune acumisi gaseste placereain preceptele ei sfinte, exclamandimpreuna cu psalmistul: "Cat de mult iubesc Legea Ta! Toata ziua ma gandesc la ea" (Psalmul 119,97). Astfel, neprihanirea pe care o da legea esteimplinitain noi, care nu mai traim "dupaindemnurile firii pamantesti, ci dupaindemnurile Duhului" (Romani 8,1).

Mai sunt si din aceia care au cunoscut iubirea plina de iertare a Domnului Hristos si carein adevar doresc sa fie copii ai lui Dumnezeu si totusiisi dau seama de nedesavarsirea caracterului lor, de viata lor plina de greseli si încep sa seindoiasca de faptul ca inimile lor au fost cu adevarat reînnoite prin Duhul Sfant. Unora ca acestia le spun: Nu datiinapoi cuprinsi de disperare! Va trebui adesea sa ne plecam si sa plangem la picioarele Domnului Hristos din cauza scaderilor si greselilor noastre, dar nu trebuie sa ne descurajam. Chiar daca suntem biruiti de vrajmas, nu suntem lepadati, nu suntem uitati si respinsi de Dumnezeu. Nu! Domnul Hristos este la dreapta lui Dumnezeu, mijlocind pentru noi. Ucenicul iubit, Ioan, spunea: "Copilasilor, va scriu aceste lucruri, ca sa nu pacatuiti. Dar daca cineva a pacatuit, avem la Tatal un Mijlocitor, pe Isus Hristos Cel neprihanit!" (1 Ioan 2,1). Sa nu uitam cuvintele Domnului Hristos: "Caci Tatalinsusi va iubeste" (Ioan 16,27). El vrea sa va faca iarasi dupa chipul Sau si sa vada reflectandu-sein voi curatia si sfintenia Lui. Daca va veti supune Lui, El care ainceput aceasta lucrare bunain voi, o va duce mai departe pana la ziua revenirii Domnului Hristos. Rugati-va cu mai multa caldura; credeti mai mult! si atunci cand vom ajunge sa nu ne mai punemincrederein propria noastra putere, sa ne prindem puternic de Rascumparatorul nostru, atunciil vom lauda pe El, care este sanatatea fiintei noastre. Cu cat te vei apropia mai mult de Hristos, cu atat vei recunoaste mai mult pacatosenia ta, caci atunci vei avea o viziune mai clara, iar imperfectiunile tale vor aparea mai mari siin vadit contrast cu desavarsirea Sa. Aceasta este dovada faptului ca amagirile lui Satana si-au pierdut puterea si ca influenta datatoare de viata a Duhului lui Dumnezeu lucreazain tine. Nu poate fi iubire profunda pentru Domnul Hristosin inima care nu-si da seama de propria ei pacatosenie. Fiinta care este transformata prin harul lui Hristos va admira caracterul Sau divin; dar daca nu ne vedem diformitatea morala, aceasta este dovada de netagaduit ca n-am ajuns sa vedem frumusetea si desavarsirea caracterului Domnului Hristos.

Cu cat vomincerca sa ne pretuim mai putin, cu atat vom cauta sa pretuim mai mult curatia si dragostea infinite ale Mantuitorului nostru. O recunoastere a pacatoseniei noastre neindreapta catre Acela care poate ierta. Cand pacatosul, dandu-si seama de neputinta lui, va cauta pe Hristos, atunci Acesta i Se va descoperiin toata puterea. Cu cat recunoasterea nevoii noastre ne vaindrepta mai mult spre El si spre Cuvantul lui Dumnezeu, cu atat maiinalte vor fi convingerile noastre despre caracterul Sau si cu atat mai clar vom reflecta chipul Sau.