Devoțional Devoționalul pentru tineri Devoțional pentru femei

Şi cântau o cântare nouă şi ziceau: „Vrednic eşti Tu să iei cartea şi să-i rupi peceţile, CĂCI AI FOST JUNGHIAT ŞI AI RĂSCUMPĂRAT PENTRU DUMNEZEU, CU SÂNGELE TĂU, OAMENI DIN ORICE SEMINŢIE, DE ORICE LIMBĂ, DIN ORICE NOROD ŞI DE ORICE NEAM! Ai făcut din ei o împărăţie şi preoţi pentru Dumnezeul nostru şi ei vor împărăţi pe pământ!” (Apocalipsa 5:9-10) Personalul medical i-a spus capelanului că îl aştepta o vizită grea. Un cuplu tânăr avea un bebeluş născut mort. Capelanul a ajuns la etajul al treilea, unde a văzut o mulţime de oameni râzând în hol. Asistenta de la birou i-a spus numărul camerei, iar el şi-a făcut drum prin mulţime şi a intrat într-o cameră întunecată complet, cu excepţia frânturii vagi de lumină care venea dinspre baie. În pat o putea vedea pe mamă. Era tânără şi drăguţă, cu păr blond şi ochi care îl priveau obosiţi. „Bună”, a spus capelanul slab. Cuvintele nu înseamnă foarte mult în asemenea momente. „Eu sunt capelanul.” Disperarea se citea în ochii ei şi clar avea dureri, dar era totuşi somnoroasă, de parcă ar fi fost sedată. Ţinea copilul fără viaţă. Înainte ca el să fi putut spune ceva, ea i-a pus copilul în braţe. Micuţa era înfăşată în scutece albe şi faţa ei mică părea plină de viaţă, corpul ei flexibil. Uitându-se la ea, cineva şi-ar fi putut închipui că doarme. Tatăl era prăbuşit într-un scaun uitându-se pe fereastră. Era în şoc, nici măcar nu putea să comunice şi de-abia era conştient de existenţa capelanului. Lângă mamă stătea bunica, plângând în hohote necontenit. Capelanul a stat acolo, ţinând fetiţa născută fără viaţă. Ajută-mă, Doamne, s-a rugat în gând, legănând cu blândeţe visurile pierdute ale acestui tânăr cuplu. El bănuia că în casa lor se afla un dormitor complet decorat, aşteptând un locatar care niciodată nu va veni. De câte ori ea şi soţul ei vorbiseră entuziasmaţi despre noul lor copil? Câte daruri, dorinţe și planuri şi-au împărtăşit în aşteptarea evenimentului? Capelanul nu şi-a putut ascunde lacrimile în timp ce îi conducea în rugăciune. Dându-le bebeluşul înapoi, le-a spus că va fi acolo dacă vor avea nevoie de el. Pe hol, alţii sărbătoreau venirea pe lume a copiilor lor. El i-a rugat să încerce să o facă mai în linişte, din respect. S-au conformat rapid, simţind durerea mamei. Oricare dintre părinţii copilului născut mort ar fi făcut orice pentru a da viaţă copilului lor. Probabil şi-ar fi dat propriile vieţi dacă acest fapt le-ar fi salvat copilul. Acest lucru l-a făcut Isus când a decis mai degrabă să renunţe la viaţa Sa decât să ne vadă pe noi murind. El a avut de ales între viaţa veşnică pentru El fără noi sau renunţarea la ea pentru a ne salva. Isus nu a putut trăi fără noi – tu şi cu mine. Atât de mult ne iubeşte! Doamne, Îţi mulţumesc pentru că mă iubeşti atât de mult, încât ai murit pentru mine! Vreau să simt impactul complet al sacrificiului Tău în viaţa mea astăzi!

videocam
Arhivă Video

Vezi mai multe videoclipuri...
expand_more

sms Primește săptămânal un SMS motivațional

Mă înscriu!